În informatică, inteligența artificială (IA) este inteligența expusă de mașini, spre deosebire de inteligența naturală, expusă de oameni și de unele animale. Informatica definește cercetarea IA ca studiu al „agenților inteligenți⁠”: orice dispozitiv care își percepe mediul și efectuează acțiuni care maximizează șansa de a-și atinge cu succes obiectivele. Mai exact, Kaplan și Haenlein definesc IA ca fiind „capacitatea unui sistem de a interpreta corect datele externe, de a învăța din astfel de date și de a folosi ceea ce a învățat pentru a-și atinge obiective și sarcini specifice printr-o adaptare flexibilă”. Termenul „inteligență artificială” este utilizat colocvial pentru a descrie mașinile care imită funcțiile „cognitive” pe care le asociază oamenii cu alte minți umane, cum ar fi „învățarea” și „rezolvarea problemelor”.

Întrucât mașinile devin din ce în ce mai capabile, sarcinile considerate a necesita „inteligență” sunt deseori eliminate din definiția IA, un fenomen cunoscut sub numele de efectul IA⁠. O observație în teorema lui Tesler spune că „IA este ceea ce nu a fost încă făcut”.De exemplu, recunoașterea optică a caracterelor este adesea exclusă din domeniul AI, după ce a devenit o tehnologie de rutină. Capacitățile moderne ale mașinilor clasificate în general ca IA includ înțelegerea vorbirii umane⁠, concurarea la cel mai înalt nivel a unor sisteme de jocuri de strategie (cum ar fi șah și go),autovehiculele autonome⁠ și rutarea inteligentă în rețelele de distribuție a conținutului, și simulările militare⁠.

IA analitică are doar unele caracteristici compatibile cu inteligența cognitivă; ea generează o reprezentare cognitivă a lumii și utilizează învățarea bazată pe experiențe anterioare pentru a informa deciziile viitoare. IA inspirată de om are elemente din inteligența cognitivă și emoțională⁠; înțelegerea emoțiilor umane, în plus față de elementele cognitive, și luarea în considerare a acestora în luarea deciziilor⁠. IA umanizată prezintă caracteristicile tuturor tipurilor de competențe (de exemplu, inteligența cognitivă, emoțională și socială), este capabilă să fie conștientă de sine atât ca atare, cât și în interacțiunile cu ceilalți.

Inteligența artificială a fost fondată ca disciplină academică în 1956, și de atunci a trecut mai multe valuri de optimism, urmate de dezamăgiri și pierderi de fonduri (cunoscute sub numele de „ierni ale IA”), urmate și ele de noi abordări, succes și reînnoirea finanțării. Pentru cea mai mare parte a istoriei sale, cercetarea IA a fost împărțită în subdomenii care adesea nu au reușit să comunice între ele. Aceste subdomenii se bazează pe considerații tehnice, cum ar fi obiective specifice (de exemplu, „robotica” sau „învățarea automată”), utilizarea unor anumite instrumente („logica” sau rețele neurale artificiale) sau pe diferențe filosofice profunde. Subdomeniile se bazau și pe factori sociali (anumite instituții sau activitatea anumitor cercetători).

Printre problemele (sau obiectivele) tradiționale ale cercetării IA se numără raționamentul⁠, reprezentarea cunoștințelor⁠, planificarea⁠, învățarea, prelucrarea limbajului natural, percepția⁠ și capacitatea de a muta și manipula obiecte. Inteligența generală⁠ se numără printre obiectivele pe termen lung ale domeniului. Abordările includ metode statistice, inteligență computațională și IA simbolică tradițională. În AI se folosesc multe instrumente, între care versiuni de optimizare matematică și de căutare, rețele neurale artificiale și metode bazate pe statistici, probabilități și economie. Domeniul IA se bazează pe informatică, inginerie informațională⁠, matematică, psihologie, lingvistică, filozofie și multe alte domenii.

Domeniul a fost întemeiat pe afirmația că inteligența umană⁠ „poate fi descrisă atât de precis încât poate fi făcută o mașină pentru a o simula”. Acest lucru ridică argumente filosofice cu privire la natura minții și la etica creării de ființe artificiale dotate cu inteligență umană, care sunt chestiuni care au fost explorate de mit⁠, ficțiune⁠ și filozofie⁠ încă din Antichitate. Unii oameni consideră și că IA ar fi un pericol pentru omenire dacă progresează necontrolat. Alții cred că, spre deosebire de revoluțiile tehnologice anterioare, IA va crea un risc de șomaj în masă⁠.

În secolul al XXI-lea, tehnicile de IA au înregistrat o renaștere în urma unor progrese concomitente în puterea de calcul⁠, acumulării de cantități mari de date, și înțelegerii teoretice; iar tehnicile IA au devenit o parte esențială a industriei tehnologice⁠, ajutând la rezolvarea multor probleme dificile în domeniul informaticii, ingineriei software și cercetării operaționale⁠.

Inteligenta artificiala in arhitectura- Cateva tendinte in arhitectura anului 2018, asa cum sunt ele prezise de multiplii guru de peste ocean, arata un balans intre tehnologiile mai noi sau mai vechi ale inteligentei artificiale, ca unelte de lucru, si implicarea profunda a omului in deciziile finale ale fiecarui proiect. Fara a incerca sa epuizam subiectul ne vom referi la trend-urile majore ale acestei rezultative dar complicate asocieri. Iata-le :

1. Metamorfoza spatiilor de vanzare este o idee generata de “conflictul” dintre vanzarea directa din magazine si cea on-line. Se merge pe reconfigurarea spatiilor comerciale, care sa accentueze avantajele de autenticitate ale vanzarii directe in raport cu impersonala vanzare virtuala.

2. Reproiectarea birourilor pentru cresterea productivitatii. Se fac calcule pentru maximizarea performantelor personalului in conditii de reducere a bugetului.

3. Integrarea noului in context. Aparuta ceva mai demult aceasta tendinta se va accentua in 2018. Constructiile noi se vor integra in peisajul existent, atat in cel natural cat si in cel deja construit.

4. Spatii interioare mai aproape de natura. Ideea gradinilor amplasate pe acoperisuri nu este noua, ea se va accentua in 2018 si pentru spatiile de interior, un exemplu ar fi crearea unor zone verzi speciale in incinte.

5. Cresterea nivelului de utilizare a tehnologiilor High Tech in constructii. Aceasta idee trebuie accentuata intrucat se afla la intersectia creativitatii umane cu performantele din ce in ce mai mari ale inteligentei artificiale. Specialistii AIA (American Institute of Architects) atrag atentia asupra viitorului care schimba conceptele de proiectare si constructie a edificiilor de orice fel ar fi acestea. Sistemele de inteligenta artificiala precum si automatizarile aduc in atentie modul in care masinile pot sa ofere un suport proceselor de luare a deciziilor de catre om. Chiar daca inteligenta artificiala avanseaza tot mai mult se impune ca, in acest moment, deciziile finale de proiectare sa fie luate, ori supervizate, de om. Avand ca suport sistemele inteligente actuale, comunicarea in echipa, fondul tehnologiei BIM ( Business Information Modelling ), isi afirma potentialul de a controla durata de viata a constructiilor.

Utilizarea inteligenței artificiale este în plină dezvoltare în sectorul tehnologic și a devenit un subiect foarte apreciat în multe colțuri ale lumii noastre digitale. Aplicarea acesteia în domeniul medical vine, însă, cu o mare promisiune față de îmbunătățirea stării de sănătate a pacienților. Astfel, un nou tip de "medic" a intrat în sala de examen, dar fără a avea momentan vreun nume. Inteligența artificială și-a creat deja propriul drum prin spitalele din întreaga lume. Cei care se ocupă de controlul acesteia nu au motive de îngrijorare deoarece este dezvoltată pentru a ușura mintea medicului, pentru a-l ajuta și nu pentru a-l înlocui.

Futuristul medical, Bertalan Meskó, a numit Inteligența Artificială “Stetoscopul secolului XXI”, iar evaluarea făcută de aceasta se pare că este chiar mai exactă decât se aștepta. În timp ce diferitele tehnici și teste oferă toate informațiile necesare pentru diagnosticarea și tratarea pacienților, medicii sunt deja suprasolicitați cu responsabilități clinice și administrative, iar sortarea unei cantități masive de informații disponibile este o sarcină descurajatoare, dacă nu chiar imposibilă uneori. În acest caz, Stetoscopul secolului 21 ar putea face diferența. În medicină, se pare că Inteligența Artificială depășește pragul unei munci administrative. De la algoritmi puternici de diagnosticare, la roboți chirurgicali bine reglați, tehnologia își face cunoscută prezența în cazul diferitelor discipline medicale. În mod clar, Inteligența Artificială are un loc în bine stabilit în medicină, variabila necunoscută fiind valoarea acesteia.

Deși ne aflăm încă în faza incipientă a dezvoltării sale, Inteligența Artificială este deja capabilă, ca și medicii, să diagnosticheze pacienții. Cercetătorii de la Spitalul John Radcliffe din Oxford au dezvoltat un sistem de diagnoză AI mai precis decât medicii în 80% dintre cazurile bolilor de inimă. La Universitatea Harvard, cercetătorii au creat un microscop “inteligent” care poate detecta potențialele infecții letale de sânge. Instrumentul asistat de AI a fost instruit pe o serie de 100.000 de imagini obținute de la 25.000 de diapozitive tratate cu colorant pentru a face bacteriile mai vizibile.

Sistemul AI poate sorta deja acele bacterii cu o rată de precizie de 95%. Potrivit unui studiu realizat de Universitatea Showa din Yokoshama, Japonia, un nou sistem endoscopic asistat de computer poate dezvălui semne de tumori canceroase în colon cu o sensibilitate de 95%, o specificitate de 79% și o precizie de 86%. În unele cazuri, potrivit cercetătorilor, AI poate depăși performanța medicilor în cazul diagnosticărilor urgente, lucru ce le-ar putea fi de mare folos medicilor, mai ales din punct de vedere al timpului în care trebuie să pună un diagnostic sau să ia o decizie în privința unei intervenții chirurgicale. Deci le-ar putea ușura munca, într-un fel sau altul. Conform unui studiu, publicat în Decembrie 2017 în JAMA, algoritmii de învățare profundă au fost capabili să diagnosticheze mai bine cancerul metastatic la sân decât radiologii umani atunci când se aflau în criză de timp. În același timp în care radiologii umani se descurcă bine atunci când dispun de timp nelimitat pentru examinarea cazurilor, un diagnostic rapid ar putea face diferența dintre viață și moarte.

Cu câteva ingrediente neconvenționale poate fi creat ușor un desert pentru bolnavii de diabet. Cu acest gând a pornit Ionela Mârzu atunci când a inventat brioșele cu lavadă și cicoare. Deși plantele sunt folosite, mai degrabă, în produsele cosmetice, respectiv ca înlocuitor pentru cafea, tânăra de 24 de ani a preferat să le adauge în mâncare, datorită efectelor benefice.

”Lavanda ajută la distrugerea celulelor moi la cancerul de prostată, cancerul de ficat sau de sân. Am încercat cu lavandă datorită faptului că pe câmpurile universității noastre se cultivă lavandă și atunci avem un plus”, spune Ionela Mârzu, masterandă a Facultății de Tehnologia Produselor Agroalimentare, de la USAB Timișoara.

Produsul destinat diabeticilor a fost testat pe zece voluntari. Analizele au arătat că, la o oră după ce au consumat brioșele, glicemia persoanelor a scăzut, în timp ce în cazul consumului unor produse asemănătoare, din comerț, valorile cresc.

”Pot să vă spun că sunt foarte bune, sunt foarte sănătoare, nu conțin coloranți artificiali sau zahăr, deci sunt bune și pentru fetele care țin dietă. Mi s-a luat glicemia înainte de a mânca brioșele și după ce am mâncat brioşele și pot să spun că s-a văzut scăderea glicemiei”, afirmă Diana Bolțatu, voluntar.

Tot o invenție a cercetătorilor de la Facultatea de Tehnologia Produselor Agroalimentare sunt și pastele din făină de banane, făcute din ingrediente bio. Ideea a fost preluată din Africa și Asia de Sud- Est, unde făina de grâu este rar întălnită.

”Am cumpărat din supermarketurile din Timișoara bananele deshidratate de marile companii, și am încercat să facem făină de banane la noi în laborator. Sunt bogate în potasiu, având banane. Sunt aglutenice, adică fără gluten”, afirmă Bogdan Rădoi, cercetător, șef de lucrări la Facultatea de Tehnologia Produselor Agroalimentare.

”Îmbină efectele făinii de orez, utilizată în dieta celiacă, cu efectele benefice nutriționale a fructelor, respectiv bananelor, bogate în potasiu și cu activitate antioxidantă ridicată”, ne informează Alexa Ersilia, profesor la Facultatea de Tehnologia Produselor Agroalimentare.

Deși produsele au câștigat numeroase medalii și titluri la concursuri naționale de inventică, atunci când un consumator de rând vrea să aibă acces la ele, lucrurile se complică.

”Există două căi, una e de a găsi un partener din industria alimentară care să le producă, dar și mai bine ar fi să le producem noi ca universitate și apoi să le comercializăm, dar, repet, aici investiția ar fi mai mare în tehnologie”, ne-a declarat Teodor Trașcă, prorectorul Universitatății de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului.

Cercetătorii își recomandă produsele și prin faptul că au un termen de valabilitate scăzut, pentru că sunt făcute din ingrediente naturale. Dacă pastele din magazine pot fi gătite chiar și la doi ani după ce au fost fabricate, cele făcute în laboratoarele facultății din Timișoara expiră după doar șase luni.

Procedeu de conservare unic în Europa. Fructele și legumele își păstrează proprietățile nutritive până la 50 de ani.